Apărarea identității naționale în contextul globalizării

     “Globalizarea și cultura națională” nu este doar o sintagmă, ci reprezintă o dilemă reală. Există, pe de o parte, procesul de globalizare, văzut atât ca proces natural, cât și ca proces dirijat, iar pe de altă parte, avem reacția de răspuns a universului cultural al fiecărei națiuni. Din punctul meu de vedere, apărarea identității naționale chiar și în contextul globalizării este un reflex social firesc, luând în considerare nu doar faptul că apartenența la o anumită națiune este un dat biografic, ci și faptul că specificul unei țări constă tocmai în “rămășițele” standardizării universale.

     În primul rând, ideea că globalizarea creează cetățeni cosmopoliți cu principii universale este validă numai din prisma statelor vestice, liberale. De fapt, valorile cosmopolite nu sunt ‘universale’, ci adânc înrădăcinate în cultura statelor vestice. Pentru statele non-vestice, aceste fundamente sunt în totală contradicție cu propria identitate națională. Multe dintre aceste state vor crea contra-curente culturale bazate pe identitatea națională, în urma interacțiunii cu valorile vestice transmise prin intermediul globalizării. Accentuarea acestor curente ce pun accent pe cultura tradițională poate fi observată, de exemplu, în cazul statelor ce au făcut parte din Primăvara Arabă. După ce au obținut libertate de alegere, majoritatea acestor populații s-a orientat asupra unor regimuri bazate pe idealuri islamice, mai degrabă decât pe idei ale liberalismului vestic, devenind state mai fundamentaliste comparativ cu statutul lor din secolul XX.

     În al doilea rând, efectele globalizării sunt în general exagerate de către media. Mai mult, globalizarea este inerent un proces economic. Chiar dacă globalizarea implică consumul de produse culturale străine, acest lucru nu distruge identitatea națională. Este o diferență mare între interacțiunea de suprafață cu alte culturi și modificarea valorilor fundamentale pe care un individ le are. De exemplu, interdependența economică dintre statele europene de la începutul secolului XXI este la fel de mare ca cea din perioada interbelică. Identitatea națională este strâns legată de cultură, limbă și de valori inerente mediului în care un individ se dezvoltă, iar legătura dintre un om și națiunea sa nu este o legătură utilitară ce poate fi eliminată prin intermediul unor beneficii economice.

     În concluzie, niciodată nu va fi posibilă ștergerea culturii naționale, a literaturii, artei, a religiei, a tradițiilor folclorice și muzicale, a istoriei vreunui popor. Globalizarea include impunerea modelelor occidentale, fiind definită ca o situație de construcție a unui sistem planetar caracterizat printr-o enormă capacitate de comunicare și schimburi la scară globală. De asemenea, acest proces nu aduce cu sine uniformizarea culturilor din punct de vedere al valorilor fundamentale, ci propune o deschidere către inovație și dezvoltare, un pas înainte a țărilor subdezvoltate și un prilej de a se alinia evoluției firești a societății.

Nume: Ștefania Dumitru

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *