Cât face 2 + 2?

De: Iordache Brăduț Mihai, clasa a IX-a A

“1984” împreună cu “Ferma animalelor” reprezintă cele mai cunoscute scrieri ale lui George Orwell. Fiind publicată în Londra în anul 1949, lumea din “1984” a devenit cel mai cunoscut exemplu al unui regim distopic, cuvinte precum” dublu-gândit”, “crimă-gândit” și “nouvorbă” devenind părți integrale ale vocabularului folosit pentru a critica exemple ale propagandei moderne și ale regimurilor totalitare încă existente. Aceasta a fost ultima carte scrisă de George Orwell, acesta murind un an mai târziu de tuberculoză. Deși cartea a fost mai întâi publicată în anul 1949 de către editura Secker&Warburg, aceasta a fost terminată în anul 1948, de unde autorului i-a venit idea de a da cărți numele “1984” ce invesează ultimele două cifre ale anului respective, el dorind ca acțiunea romanului să se petreacă într-o perioadă cât mai îndepărtată de ce era atunci prezentul.

Tema distopică a cărți vine în contextul incertitudinilor aduse de al Doilea Război Mondial asupra Angliei și asupra lumii democratice în general. Acesta era de părere că Anglia va cădea ori sub un regim fascist, ori sub unul comunist stalinist și, ca atare, el și-a exprimat opinia asupra eventualei evoluție a unui astfel de regim. Ca și în “Ferma animalelor” cartea aduce critici îndeosebi asupra stalinismului pe care îl punea pe picior de egalitate cu nazismul german sau fascismul italian din cauza experiențelor sale din Războiul Civil Spaniol. Fiind totuși un socialist el însuși, acesta a introdus în operă diferite semnale ce incită la o revoluție a claselor de jos asupra unui astfel de regim prin intermediul căreia s-ar sfârși eterna bătălie dintre clasele superioare și ar fi atinsă o fantezie utopică în care toată lumea ar fi egală. Astfel, putem spune că “1984” ocupă un loc de frunte în lumea cărților distopice,aceasta fiind un model pentru toate operele ce au venit după și un standard pentru cele care au venit înainte, eternul pericol al formării unui regim totalitar precum cel văzut în “1984” făcând cartea relevantă până în zilele noastre. Se poate adăuga că, spre deosebire de cealaltă mare creație a lui George Orwell, “Ferma animalelor”, ce ne prezintă începutul idealist al unui astfel de regim sau majoritatea lucrărilor distopice ale altor autori ce ne prezintă ori un regim distopic la finalul existenței acestuia ca în “Fahrenheit 451”, ori un regim cu unele calități bune ca în “Minunata lume nouă” în “1984” ne este prezentat un regim într-o eternă perioadă de putere totală fără vreo calitate care să pună în contra-balanță brutalitatea cu care este impus .

Povestea prezentată în “1984” este împărțită în trei părți, prima parte începând cu protagonistul Winston Smith, un membru al partidului exterior, clasa de mijloc din 1984 intrând în apartamentul său și declarându-și rebeliunea față de partid prin a începe să scrie într-un jurnal. Pe parcursul primei părți ne este explicată lumea din Oceania, unul dintre cele trei superstate ce conduc planeta, Winston fiind cetățean al acestui stat și locuind în Londra, redenumită Aerobaza 1. Winston ne explică existența unui tip de televizor numit tele-ecran ce nu numai că permite partidului să vadă și să audă tot ce se petrece în casă, dar nici nu poate fi oprit, ci doar dat mai încet. Winston ne prezintă totodată evenimente din trecutul său, alături de cele patru ministere ale Oceaniei: Ministerul Iubirii( ce se ocupă cu persecutarea dușmanilor politici), Ministerul Păcii (ce se ocupă cu războiul), Ministerul Abundenței (ce se ocupă cu raționalizarea alimentelor) și Ministerul Adevărului (ce se ocupă cu propaganda). Winston lucrează la acest minister unde el are slujba de a corecta scrieri oficiale ale partidului precum ziare sau cărți ale căror propagandă nu mai este valabilă. Spre exemplu, când Oceania face pace cu una dintre celelalte țări și declară război celeilalte națiuni, ziarele sunt corectate: dacă inamicul inițial era Estasia, iar Eurasia era aliat, acum Estasia va fi rescrisă în toată propaganda precedentă drept aliat, iar Eurasia, drept inamic. În această parte Winston scrie în jurnal că ”dacă există vreo speranță,ea se află în proli”, deoarece ei reprezintă clasa majoritară cu cea mai mare libertate. El află însă după un timp că aceștia nu au niciun fel de cultură politică,trăind într-un prezent etern, niciodată gândindu-se la trecutul sau viitorul propriu. În a doua parte Winston își continuă rebeliunea, începând o relație romantică interzisă cu o tânără numită Julia despre care el credea că este o adeptă fidelă a partidului, urând-o pentru asta, chiar bănuind că este o agentă a Poliției Gândirii, oliția secretă a acestei lumi. Ei însă încep relația după ce Julia îi dă un bilet lui Winston în care îi spune că îl iubește. În partea a treia ei merg la un membru al partidului exterior pe care îl bănuiesc de trădare față de partid: O’brien. Acesta îi introduce în organizația revoluționară numită Frăția și le dă cartea inamicului central de stat numit Emmanuel Goldstein. În timp ce citesc această carte cei doi sunt arestați de Poliția Gândiri și aduși în beciurile Ministerului Iubirii. Aici rebeliunea și iubirea lor sunt puse la încercare.

“1984” prezintă, în opinia mea, o multitudine de puncte forte: atmosfera afișată în reprezentarea Londrei, cât și nivelul de detaliu asupra sitemului distopic ce controlează această lume m-au lăsat captivat de-a lungul operei. Până și punctele slabe nu pot fi numite slabe, ci doar locuri în care autorul putea să mai completeze, precum modul prin care partidul ce conduce Oceania, Ingsoc, a ajuns la putere sau modul prin care cele trei state au ajuns să conducă această lume. Cel mai deranjant însă în opinia mea este că autorul nu s-a preocupat destul pentru a le prezenta trecutul personajului principal, Winston, despre care nu ne sunt expuse decât câteva momente cheie ce m-au lăsat cel puțin pe mine curios: Cum a ajuns Winston membru al Partidului exterior? Cum a reușit să locuiască separat de soția sa? Și multe altele ce totuși pot fi argumentate de tema pe care Orwell încearcă să o prezinte în carte: dacă un astfel de regim pur totalitar ar fi instaurat în viața reală, trecutul ar fi așa distorsionat încât, într-un final, nu ar mai conta.

Putem spune deci că George Orwell a reușit să creeze un roman cu totul original,drept care adjectivul Orwellian a fost creat pentru a exprima un regim politic ce reprezintă esența totalitarismului și faptul că el ajunge deci prin intermediul scrierii sale pe picior de egalitate cu alți oameni ce au abordat această temă precum Niccolo Machiavelli în opera sa “Principele”, în care acesta prezintă modelul conducătorului absolut și principile după care acesta ar trebui să conducă. Motivul cel mai important însă, în opinia mea, pentru care “1984” se ridică deasupra tuturor celorlalte scrieri distopice este că, deși George Orwell prezintă în lucrarea sa caracteristica fundamentală a acestui tip de scriere, aceea fiind prezentarea unei astfel de lumi, el reușește să ne prezinte o formă de drum inițiatic parcurs de Winston alterată însă in același mod în care distopia, o lume absolut imperfectă, este forma alterată a utopiei, o lume perfectă: în timp ce un drum inițiatic obișnuit duce personajul într-o stare superioară celei inițiale, drumul creat de Orwell îl duce pe Winston dintr-un rebel secret al regimului totalitar într-un adevărat adept al acestuia.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *