De ce nu ar trebui ecranizate operele literare

Dacă de cele mai multe ori fuziunea domeniilor artistice duce la sporirea mesajului artistic, literatura și cinematografia sunt două dintre artele care, prin fuziune, își pierd din esență. Cum majoritatea ecranizărilor sunt concepute după opere literare, literatura are de cele mai multe ori de pierdut după expunerea cinematografică, deoarece: ecranizarea reprezintă modul în care opera literară este percepută de un regizor şi pentru că înţelegerea deplină a unei opere literare se poate realiza doar prin parcurgerea textului acesteia.

În primul rând, chiar dacă marele merit al industriei cinematografice este reprezentat de transmiterea mult mai rapidă a conţinutului, filmul este o cale simplificată prin care este transmisă ideea, în timp ce cartea presupune un lung şi laborios drum către sens. Altfel spus, cele două domenii artistice: literatura şi cinematografia reprezintă modalităţi diferite de prezentare a informaţiei. Dacă cinematografia s-a născut din dorinţa oamenilor de a experimenta alte lumi şi alte vieţi prin stimularea la maximum a simţurilor, literatura are la bază raţiunea ca mijloc facilitator în crearea de noi lumi. Spre exemplu, opera literară „Marele Gatsby” a lui F. Scott Fitzgerald s-a bucurat de numeroase ecranizări, cea din 2013 primind chiar Premiul Oscar pentru cel mai bun design de producţie. Aşadar, premiul acordat ecranizării nu are legătură cu mesajul literar al operei, filmul fiind apreciat pentru decorul şi vestimentaţia pe care Baz Luhrmann, regizorul filmului, le-a gândit. Modul în care este înfăţişat filmul reprezintă prin urmare percepţia regizorului, lecturarea operei oferă cititorului posibilitatea de a construi o lume unică.

În al doilea rând, cunoaşterea unei opere literare este realizată doar prin lecturare, modul în care scriitorul îşi construieşte decorul, personajele şi acţiunea reprezintă actul creator, cititorul este invitat să descopere, prin intermediul raţiunii, un univers nou. Procesul în urma căruia se descoperă mesajul literar, fiind unul care presupune lectură profundă şi conştientă, a devenit în zilele noastre o adevărată provocare. Cum să pierzi atâta timp în secolul tehnologiei când răspunsul este la un click distanţă? De exemplu, romanul poliţist „Zece negri mititei” de Agatha Christie este unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii universale datorită monologului interior, al analizei psihologice şi al acţiunii. Existenţa acestor trăsături oferă textului autenticitate, însă pentru regizor reprezintă un adevărat impediment. Ca urmare, ecranizarea celebrului roman redă o imagine simplificată, lipsită de viaţă a unei capodopere literare, în acest caz filmul nu face decât să distorsioneze mesajul literar. Mesajul unui text literar se află întotdeauna în corpusul creaţiei literare, după cum imaginea şi efectele auditive se regăsesc în creaţiile cinematografice.

În concluzie, nu se poate nega rolul pe care literatura şi cinematografia îl exercită în vieţile oamenilor, ambele modalităţi de transmitere a informaţiei oferă posibilitatea accederii către lumi noi, însă în mod diferit. Cinematografia impresionează prin noutatea efectelor şi prin rapiditatea de a transmite mesajul, „Literatura este întrebarea minus răspunsul.” după cum enunţa Roland Barthes. Cu alte cuvinte, operele literare reprezintă forme de originalitate, expunerea acestora în cinematografie reprezintă procesul prin care creaţia îşi pierde originalitatea, sensul şi esenţa.

Popa Cătălin, clasa a XII-a E

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *