,,Delete” sentimentelor – Destinul scrisorilor

            Scrisorile, în actualitatea secolului XXI, au suferit un mare regres sub viscolele tehnologiei și ale digitalizării, rămânând niște simple exuvii ale fenomenului pe care noi îl cunoaștem astăzi sub numele de e-mail. Consider că sub activitatea neîntreruptă a oamenilor însetați de cunoaștere, destinul implacabil al scrisorilor va ajunge să se materializeze în cel mai dureros mod pentru istoria scrierii: extincția.

            În primul rând, epistolele aproape că au încetat să mai reprezinte o formă de comunicare utilizată în zilele noastre, devenind o singularitate pentru oamenii din imperiul tehnologiei. Scrisorile, odată sălașe ale celor mai variate și mai complexe sentimente experimentate de sufletul uman, au devenit acum doar niște simple formalități. Epistolele pline de frământare și de dor ale unui fecior militar către mama sa,  rândurile îmbibate în amor și în deznădejdea unei relații la distanță, scrise de un îndrăgostit și destinate celei adorate lui, adăpostite într-un plic îmbrăcat în parfum masculin, toate aceste forme ale frumosului conținut de scrisori au dispărut, au fost înlocuite de niște banale documente, scrise sub formă de șablon, cu un limbaj neutru, ce primesc numere de ordine și sfârșesc, în cele din urmă, captive intr-un dosar dintr-o arhivă prăfuită. Nu este nimic din ceea ce și-ar fi dorit Eminescu, Nabokov sau Flaubert, împreună cu Veronica, Vera, respectiv Louise. Nimic din această tragică soartă a scrisorilor nu a fost nici măcar închipuit de către cuplurile menționate anterior, pentru care epistolele erau temple ale simțirii, în care cuvintele conservau nesfârșite emoții.

            În al doilea rând, destinul scrisorilor a fost decis de către oameni în momentul în care au ales să își satisfacă nevoile egoistei materii cenușii, în permanentă căutare de cunoaștere, și au inventat internetul, care a atras după sine nenumăratele mijloace de comunicare ce au eclipsat scrisorile. Lumina omului rațional a sugrumat vraja nepătrunsului ascuns, spre deznădejdea unui Blaga, ce ne-ar privi la fel de dezamăgit ca și celelalte persoane ale căror sentimente s-au bucurat să fie păstrate de cerneala impregnată în albul scrisorilor. Puținele epistole care mai circulă în prezent nici măcar nu se pot destinde cu cerneala așternută într-o mângâiere de peniță, ci sunt stropite liniar și mecanic de către cartușul unei imprimante, în timp ce procesul elaborării lor a constat în lovirea ritmată și disprețuitoare a unor taste.

            Acestea fiind spuse, scrisorile alunecă încet, dar sigur, spre extincție și consider că vina o poartă doar oamenii, ce au reușit să ucidă prin rațiune cea mai autentică formă de comunicare.

Roxana Stăneci

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *