DEZBATERE: „Accesul părinților la conturile copiilor de pe site-urile de socializare este justificat”

MOTIVAREA CAZULUI:

            Odată cu avansul tehnologic, internetul a început să fie folosit nu doar în domeniul activităților profesionale, ci și de oamenii de rând. Fiind o cale foarte eficientă de transmitere a informațiilor, s-au creat platforme de comunicare oarecum primitive, ce în timp s-au transformat în masivele rețelele de socializare. Acestea sunt site-uri în care fiecare utilizator poate împărtășii informații în orice format (text, imagini, videoclip-uri etc.) către un anumit grup de prieteni, cu scopul de a socializa cu alții, de a fi la curent cu ultimele tendințe, pentru divertisment și multe altele.

            Fiind integrate atât de bine în viețile noastre, ele sunt folosite de oameni de toate vârstele, inclusiv copiii. Din cauza că uneori internetul poate fi un loc primejdios, dăunător psihicului, ei trebuie protejați. Majoritatea părinților monitorizează mai mult sau mai puțin activitatea copiilor lor, deobicei cerându-le parolele de la conturile de socializare și răsfoind prin postările, comentariile și/sau mesajele lor. Însă, părerile sunt împărțite în legătură cu accesul părinților la viață privată a copiilor.

            În continuare, vor urma câte două argumente PRO și CONTRA care discută despre accesul părinților la activitatea de pe internet a copiilor.

COMPONENȚA GRUPEI:

            – Armeanu Danusia (arg. pro 1)

            – Costescu Nicușor (arg. pro 2)

            – Gigiu Ana (arg. contra 1)

            – Petcu Andreea (arg. contra 2)

Argumente PRO

Drumul devenirii ființei umane este unul lung și laborios, plin de capcane și de ispite, în care te poți pierde cu ușurință. Din fericire, nimeni nu trebuie să îl parcurgă singur. Acesta este rolul părintelui, de a-și conduce tânărul spre succes, de a nu-l abandona în fața întunericului și a pericolului, inclusiv față de amenințarea creată de internet și de rețelele de socializare.

PRO 1 – Influențele negative

Cu trecerea timpului, tehnologia a progresat exponențial, astfel încât internetul a ajuns să fie printre principalele moduri de a comunica la distanță. De multe ori, oamenii simt nevoia să-și expună viața personală, să se exprime, de aceea o mare parte dintre noi deținem conturi pe diferite rețele de socializare. Inițial, internetul a fost folosit pentru transmiterea informațiilor, fiind cea mai eficientă cale, deoarece indeferent de locație distanța este de un „click”. Această evoluție a adus o schimbare și copiilor, care de la vârste din ce în ce mai fragede dețin măcar un telefon cu acces la internet. Pe rețelele de socializare, datorită vârstei, aceștia sunt destul de naivi, de aceea, securitatea conturilor  este foarte importantă, faptul ca nu știm cine se află in spatele calculatorului constituie un dezavantaj al internetului.

Monitorizarea conturilor de socializare este necesară pentru a supraveghea comportamentul copilului. Acesta poate fi influentat negativ de către alți copii, de la care poate prelua un comportament neadecvat, agresiv, sau chiar se poate implica in activități ilegale (consumul de alcool, fumatul etc.). Părinții trebuie să aibă grijă la conținutul mesajelor copiilor, și să limiteze interacțiunile cu anumite persoane, dacă acestea par suspicioase. În cazul în care copilul își ascunde activitatea (ștergerea mesajelor, a istoricului etc.), există o multitudine de programe/aplicații care îl monitorizează și nu îi dă accesul să șteargă informații.

            Un tânăr nu poate fi influențat numai de alte persoane cu care comunică pe rețelele de socializare, ci și de site-urile pe care le vizitează. Există o multitudine de site-uri cu care un copil nu ar trebui sa intre în contact, deoarece au un conținut inadecvat (propagandă politică, pornografie, imagini/detalii ce contin violență etc.). Acestea pot fi foarte periculoare chiar și pentru un adult. În 2017, s-au răspândit articole despre un joc numit „Balena Albastră”[1]. Acest site îi cerea „jucătorului” să îndeplinească 50 de cerințe care treptat devin din ce în ce mai obscure, ultima fiind sinuciderea. Acest tip de site este extrem de nociv, mai ales pentru persoanele ce suferă de boli mintale. Astfel, părinții trebuie să limiteze site-urile pe care le pot vizita copiii, și să le verifice, pentru a asigura protejarea lor.

PRO 2 – Asigurarea securității

            Prin utilizarea conturilor de pe site-urile de socializare, copiii pot fi expuși la anumite pericole pe care ei nu le pot conștientiza, fapt pentru care părinții ar trebui să aibă dreptul de a verifica conturile copiilor. Există multe pericole pe care le pot întalni, precum pedofili, prădători sau site-uri cu conținut neadecvat, la care un copil riscă să fie expus. Amploarea căpătată de site-urile de socializare implică și răspândirea pericolului pentru minori. Twitter spre exemplu, a ajuns la peste 320 de milioane de utilizatori, Instagram a atins 1 miliard de utilizatori, iar Facebook a ajuns chiar la peste 2 miliarde[2].

Pentru un control eficient, părinții trebuie să aibă acces pentru a monitoriza si proteja. Copilul nu are experiența caracteristică unui om matur pentru a distinge persoanele de încredere de cele care vor să îl atragă într-o capcană. De exemplu, un tanar poate primi o cerere de prietenie de la o persoană de aceeași vârstă și să înceapă să comunice cu aceasta. Ceea ce el nu își poate da seama e că acel „prieten” poate fi defapt un adult cu intenții rele care se dă drept un copil. Este foarte ușor ca prădătorul să foloseasca un alt nume și o altă imagine de profil, astfel încât să își ascundă identitatea. Acesta poate fi detectat prin „like-urile”, comentariile sau mesajele trimise. De aceea, părinții ar trebui să aibă accesul la conturile copiilor, pentru a detecta astfel de primejdii.

Unui copil îi este mai dificil să înțeleagă importanța publicării unor date precum adresa sau numărul de telefon. Aceste detalii pot fi văzute de oricine, milioane de utilizatori, printre care se pot ascunde persoane cu intenții necunoscute. Într-un astfel de context, pericolul la care sunt expuși este ridicat, făcând necesar accesul părinților la conturile acestora. Un avantaj al interacționării în mediul online este faptul că putem alege persoanele care pot vedea diferitele postări, însă copiii doresc să interacționeze cu cât mai multe persoane pentru a cunoaște noi “prieteni”, care defapt le-ar putea face rau. Nu este normal ca un copil să socializeze cu o persoană matură pe care nu a cunoscut-o și în realitate. O statistică creată de staff-ul companiei Instagram arată că 7,8 % din comentariile la diferite poze ale copiilor sunt adăugate de persoane cu vârste între 34-55 de ani, ceea ce constituie un adevărat pericol[3]. Acest procent poate fi reprezentat de oameni cu probleme psihice sau pedofili. Fiecare părinte trebuie sa facă o selecție asupra persoanelor din mediul online cu care socializează copilul.

Argumente CONTRA

Înt-radevăr, protecția copiilor trebuie asigurată, dar uneori părinții iau măsuri exagerate și inutile, care nu fac decât să le invalideze viața privată. De aceea, trebuie găsit un echilibru astfel încât copiii să fie feriți de primejdii și să aibă accesul la o viață privată, urmărind ideea de „Securitate fară spionaj”.

CONTRA 1 – Metode alternative de protejare

Comunitatea internetului este într-o stare de dezvoltare constantă, mereu se creează soluții pentru orice problemă majoră care se prezintă pe web, fapt pentru care a reușit să se dezvolte atât de mult într-un timp atât de scurt. Una dintre aceste „probleme” este securitatea, nu doar a copiilor, ci a tuturor utilizatorilor. Astfel, nu este necesară protejarea copiilor prin metode care invadeaza viața lor privată, deoarece exista alternative mult mai eficiente care pot fi folosite chiar de întreaga familie.

Pentru a evita site-urile periculoase, majoritatea motoarelor de cautare (Google, Bing, Yahoo etc.) au creat filtre care elimină aceste site-uri și le face inaccesibile. Deseori acestea filtrează și imaginile (pentru că pot fi văzute separat de site-uri). Unele companii au preluat și ele inițiativa și au creat filtre speciale pentru platformele lor (Facebook, Instagram, Pinterest etc.), care oferă un plus de securitate. Fara ele, un copil ar putea accesa orice site suspicios fără să fie conștient de pericolele iminente, dar folosind aceste setări, el este ferit de orice informație care nu este potrivită vârstei lui.

Marile site-uri de socializare au creat unele setări speciale pentru copii, care le limitează interacțiunile într-un mod eficient. Părinții pot selecta un grup de persoane cu care copilul poate comunica, iar ei ar trebui sa discute împreuna cu tânarul cu cine poate să vorbească și cu cine nu. De asemenea, conturile lor pot fi „ascunse”, ceea ce înseamnă că orice persoană înafara grupului de „prieteni” aleși nu poate accesa nicio informație, și nu pot intra în contact cu el. Daca există un utilizator care prezintă comportament suspicios, acesta poate fi „blocat” și „raportat”, astfel încât contul lui va fi verificat de echipa site-ului respectiv.

Părinții au datoria de a comunica și de a stabili cu copiii la ce au și ce nu au acces, astfel încât ambii sunt mulțumiți. Un detaliu foarte important este vârsta la care ar trebui să aibă acces la conturile de socializare. Vârsta minimă pentru a înființa un cont pe majoritatea site-urilor de socializare este de 13-16 ani[4]. Totuși, în momentul creării unui astfel de cont se poate declara orice vârstă, deoarece nu este solicitat niciun act de identitate. Este recomandat să se respecte această limită și este responsabilitatea unui parinte să se asigure de aceasta. Din fericire, există alternative pentru marile site-uri de socializare care au fost create special pentru copii. (de ex. Youtube Kids)

CONTRA 2 – Impactul psihologic

            Un mare dezavantaj pe care l-ar aduce accesul părinților la conturile unui copil este impactul psihologic. De la vârsta adolescenței, copilul începe să își creeze o identitate, o personalitate, va dobândi treptat abilitatea de a-și lua propriile alegeri și nu va mai fi atât de dependent de părinții săi. Astfel, el își formează o viață privată. Monitorizarea conversațiilor și a interacțiunilor lui interferează cu nevoia de autonomie. Conform unui studiu recent realizat de Pew Research, peste 60% din părinți urmăresc activitatea de pe internet a copiilor lor, iar 35% au chiar și parolele de la conturile lor[5]. Deși ei fac asta pentru a îi proteja pe tineri și pentru a se asigura că au un comportament adecvat, aceste acțiuni pot avea efecte inverse. Se poate creea neîncredere între ei și copil, ceea ce i-ar incuraja să își ascundă activitatea și mai mult.

            De exemplu, să luam situația în care un tânăr minor fumează, iar părinții săi află asta citind mesajele lui cu un prieten. Deși este pedepsit, el continuă să fumeze, dar de data aceasta este mai precaut, și își șterge mesajele înainte ca părinții să le citească. Cu cât un copil (sau chiar orice persoană) este monitorizat mai mult, cu atât el învața mai bine cum să își camufleze activitatea. De asemenea, sub presiunea de a fi mereu controlat și păzit, el poate fi temptat să se revolte și mai mult și să caute o cale de eliberare a acestui stres, recurgând la activități și mai periculoare (consumul de alcool, de droguri, vandalism etc.). Astfel, monitorizarea digitală a unui copil care are un comportament periculos nu poate decât să înrăutățească situația, astfel de probleme trebuie rezolvate prin discuții și înțelegere reciprocă, nu prin pedepse.

            Tinerii „rebeli” nu sunt singurii la care controlul digital aduce efecte negative. Atunci când părinții urmăresc ce fac copiii lor pe rețelele de socializare, deseori ei fac comentarii la postările sau la mesajele lor. Nimănui nu îi place să se știe judecat de alții în alegerile sale, iar asta îl face să se simtă invalidat și va simți nevoia, la fel ca în exemplul anterior, să își ascundă activitatea. În unele cazuri însa, efectele pot fi și mai puternice. În dorința de a-și camufla viața privată, copilul riscă să se interiorizeze, ceea ce poate avea un impact nedorit asupra dezvoltării vieții sociale. Acest proces este unul subtil, și afectează deobicei copiii mai sensibili, dar nu numai.

            Aceasta dilemă a lumii moderne nu se limitează doar la starea psihologică a copiilor. Părinții deseori spun că îi monitorizează pentru a se asigura că sunt protejați de partea întunecată a internetului, dar numeroase studii afirmă că este mai degrabă o dorință de a-și ameliora propria anxietate. În zilele de astăzi, noi trăim în cel mai sigur mediu de până acum, conform unor reprezentanți din FBI, rata crimelor violente a cazut cu 48% din 1993 până în 2011, iar rata de mortalitate a copiilor și numărul de cazuri de răpire sunt la o valoare de record minim[6]. Este normal ca părinții să simtă nevoia de a îi proteja pe tineri, dar trebuie să fie atenți să nu exagereze și să ia măsuri care sunt defapt ineficiente. Orice problemă între parinte și copil e cel mai bine rezolvată prin comunicare liberă, în care se discută civilizat argumentele, nu prin autoritate pasiv-agresivă.

Surse:

            – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/diicot-a-clasat-dosarul-balena-albastra-concluziile-procurorilor-871413 [1]

            – https://socialmedialist.org/retele-de-socializare.html [2]

                –  https://ecompedia.ro/top-10-statistici-despre-instagram-pentru-2020-infografic/ [3]

                https://support.google.com/accounts/answer/1350409?hl=ro [4]

            – https://www.pewresearch.org/internet/2016/01/07/how-parents-monitor-their-teens-digital-behavior/ [5]

            – https://ucr.fbi.gov/crime-in-the-u.s/2012/crime-in-the-u.s.-2012/tables/1tabledatadecoverviewpdf/table_1_crime_in_the_united_states_by_volume_and_rate_per_100000_inhabitants_1993-2012.xls [6]

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *