„Era o plăcere să dai foc”

De: Bogdan Hoară, clasa a IX-a  A

„Fahrenheit 451” de Ray Bradbury(1920 – 2012) este un roman distopic, o „carte SF bazată pe realitate”, așa cum spune chiar autorul, susţinând că este și singura carte de acest fel scrisă de el. Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1953, Bradbury câştigând mai târziu premiul Prometheus. Consider că titlul cărţii este unul foarte sugestiv pentru tema cărţii, făcând referire la temperatura în grade fahrenheit la care hârtia din care sunt făcute cărţile ia foc și se mistuie.

            Cartea este o parabolă a unei societăţi în care toate valorile etice și morale sunt răsturnate, liberul arbitru eliminat, în care cititul cărţilor este interzis și pedepsit în consecinţă, iar pompierii au datoria de a aprinde focul, arzând cât mai multe cărţi posibile, odată cu locuinţele în care au fost găsite. Cetăţenii acestei lumi se află într-o permanentă stare de inconştienţă și indiferenţă indusă de dependenţa de pastile și tehnologie. (Astfel se poate explica și coperta cărţii – pagini arzând pe creştetul unui bărbat – o metaforă a pierderii identităţii omului prin distrugerea cărţilor, ochii închiși semnificând imposibilitatea de a opri și chiar de a observa pericolul.) Chiar dacă această lume se vrea a fi perfectă, nu cred că cineva, văzând-o din afară, şi-ar dori să trăiască în cadrul ei, cel puțin eu sigur nu aș vrea. Ceea ce m-a făcut să îmi mențin interesul a fost caracterul ireal pe care Bradbury l-a introdus în scrierea sa, dar un ireal care ar putea deveni realitate în viitorul nu foarte îndepărtat.

            Guy Montag, pompier și protagonistul cărţii, face și el parte din masa aceasta uriaşă de oameni ai viitorului, îndeplinindu-şi datoria fără nicio remușcare și chiar cu plăcere. Însă încet, dar sigur, el începe să încalce regulile și să conştientizeze că, în ciuda aparentei libertate, oamenii sunt îngrădiţi și obligați să creadă ceea ce vrea conducerea să creadă. Plăcerea de a da foc se diminuează, și m-a uimit aici faptul că Montag nu este doar o oaie din turmă, ci își poate dezvolta propriile gânduri și păreri. Îl ajută în acest sens și Clarisse, o fată ce apare în viața lui puțin după ultima misiune efectuată de bunăvoie, o fată cu un suflet „bătrân”, considerată anormală, pentru că, bineînţeles, nu a fost influenţată de tehnologie și are cu totul alte ocupaţii și gânduri decât ceilalți. Evenimentele se succed rapid, cu spontaneitate și mențin mereu interesul, datorită aptitudinilor uimitoare ale lui Bradbury de a înlănţui faptele, fapt care m-a determinat să nu mai pot lăsa cartea din mână.

            Romanul a devenit cu atât mai relevant cu cât a trecut timpul de la publicare, reuşind să devină deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului și un best-seller. Pe scurt, „Fahrenheit 451” este o carte care merită citită, atât pentru cei care preferă SF-ul (ca și mine, de altfel), cât și pentru cei cărora le plac capodoperele și cărțile considerate universal a fi „bune”, căci pot spune cu siguranță că este într-adevăr o carte „bună”, demnă de a fi în biblioteca oricui, și mă simt mândru și mai împlinit pentru că am avut ocazia de a o citi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *