ÎNVĂȚAREA PE BAZĂ DE PROIECTE (PROJECT-BASED LEARNING) LA ORELE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Prof. ALINA- MIHAELA DRĂGUȘIN

COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI

Într-un interviu, Andrei Pleșu distingea între două tipuri de dascăl: profesorul-mătușă, care dădăcește  elevul, îl moralizează, caută să-i arate drumul de urmat, respectiv profesorul-îndrumător a cărui funcție este diferită – îl ajută pe copil să găsească singur drumul, să problematizeze, să fie creativ. În contextul învățământului românesc, cu materii multe, cu informație abundentă, e greu să nu devii profesor-mătușă. Trebuie să faci un efort de voință, să ai dorința de a forma personalitatea elevului  nu doar mintea lui, să îți propui să faci educație împreună cu elevii, nu împreună cu programa. Dacă ești dispus să faci toate astea, schimbarea se simte, căci elevii devin mai implicați în procesul de învățare atunci când sunt provocați să descopere, să analizeze probleme complexe, să creeze și să comunice.

Învățarea bazată pe proiecte (Project-Based Learning) reprezintă o idee destul de nouă în domeniul educației, dar care a reușit rapid să se transforme într-o modă în învățământul preuniversitar. Elevii au proiecte de realizat la toate materiile și nu întotdeauna trecerea de la experiența școlară tradițională la cea modernă este mediată de un cadru didactic capabil să-și asume rolul de ghid sau facilitator. În asemenea condiții, elevii adoptă strategia copy-paste de pe internet, reproduc fără discernământ și fără organizare informațiile brute, transformându-se în scribi sau în cititori de pe promptere. În ce fel diferă Învățarea bazată pe proiecte de realizarea unui proiect? Diferențele sunt vizibile la următoarele nivele:

relevanța: proiectele nu au mereu relevanță și pot fi pur teoretice; PBL-ul este, prin definiție, relevant pentru viața elevilor și presupune  cercetare dincolo de porțile școlii;

implicarea profesorului nu e necesară în cazul proiectelor, dar e obligatorie pentru PBL;

scopul– proiectul este închis (are, în general, o finalitate a învățării la nivelul întregii clase); PBL-ul este deschis (elevii aleg finalitatea învățăturii și calea care determină rezultatul final, în funcție de nevoile proprii);

momentul învățării– realizarea proiectelor se produce, de obicei, după ce învățarea a avut loc; PBL-ul reprezintă actul în sine al învățării;

prezentarea– proiectele sunt, de obicei, predate profesorului; PBL-ul este prezentat oral în fața întregii clase;

tehnologia– proiectele utilizează, în general, PPT-ul ca singur instrument digital, în timp ce PBL-ul utilizează tehnologia cu o finalitate raportată la competențele vieții reale;

Dintre toate, cea mai atractivă mi se pare ideea de relevanță. Cât de relevantă mai e lumea oferită de literatura epocilor trecute pentru copiii de azi? Ce sens mai are învățarea literaturii dacă nu le dai libertatea să o înțeleagă în felul lor, prin ochii lor? Și ce relevanță are procesul învățării dacă se concentrează doar pe conținut și nu pe competențe.

În esență, metoda este una foarte avantajoasă atât pentru profesor, cât și pentru elevi: proiectele înseamnă o ocazie pentru elevi de a face ceva practic, de a se conecta la problemele lumii reale și de a învăța lucrând fiecare în stilul său. Colectează informații, le prelucrează și le sintetizează, le interpretează și cooperează în realizarea sarcinilor. Proiectele înseamnă o schimbare de roluri pentru elevi și profesori. Ele oferă elevilor șansa de a fi experți, de a colabora cu alți elevi și de a interacționa cu adulți și alte persoane din comunitate. Într-un proiect, elevii dobândesc cunoștințe aprofundate despre un subiect, își folosesc capacitățile de gândire critică, își demonstrează înțelegerea prin produse și reprezentări originale.

La limba și literatura română, metoda proiectului poate fi aplicată cu succes, indiferent dacă ne referim la domeniul literaturii, al gramaticii sau al comunicării. Cert este că temele alese trebuie să faciliteze cu adevărat dezvoltarea unor concepte. Spre exemplu, la clasa a IX-a unde programa conține un capitol dedicat temei iubirii, am considerat insuficiente cele câteva texte propuse de autorii manualelor alternative pentru a se înțelege de către elevi complexitatea și vechimea acestei teme literare. Așa că le-am propus să o redescopere prin intermediul proiectului: O istorie culturală a iubirii- Mituri și povești de dragoste celebre.

Am dedicat o oră discuțiilor despre sarcinile și pașii care trebuie urmăriți în realizarea proiectului. I-am repartizat în grupe și elevii au ales dintre personajele/cuplurile de personaje: Androginul, Narcis, Isis și Osiris, Orfeu și Euridice, Eros și Psyche, Hades și Persefona, Adam și Eva, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, Zburătorul ș.a. În aceeași oră am reluat aspecte referitoare la realizarea unui referat scris (prezentate în cadrul unei activități anterioare), despre susținerea unei prezentări orale, despre tehnologiile digitale ce pot fi utilizate în realizarea prezentării multimedia. Am dialogat apoi despre structurarea conținutului astfel încât să includă și următoarele capitole sugerate de mine:  hermeneutica textului, ilustrările mitului/poveștii în alte texte literare aparținând tuturor epocilor, genurilor literare și spațiilor geografice, reprezentările acestuia în alte arte (pictură, sculptură, film, muzică etc.), impresii personale. Am fixat termenul limită pentru predarea proietului, respectiv termenele intermediare de verificare a stadiului de lucru. Am recurs la stabilirea unor etape intermediare, deoarece experiențele anterioare mi-au dovedit că mulți dintre elevi lasă realizarea proiectului pentru ultimul moment și, din această cauză, fie nu reușesc să se organizeze, fie lucrează superficial.Tot din experiențele anterioare am învățat că elevii de clasa a IX-a nu au avut timp să-și dezvolte abilități de documentare, de organizare a materialului și, mai ales, de comunicare orală, așa că le-am propus, cu scopul să-i ghideze, mentori- din rândul elevilor din clasele mai mari, care au realizat la rândul lor proiecte asemănătoare cu ani în urmă și care le-au oferit sfaturi pentru o mai bună orientare în domeniul vast de cunostințe pe care îl presupunea fiecare temă. Apoi elevii și-au împărțit sarcinile și au pregătit în grupe fiecare temă.

Pentru susținerea proiectului am alocat trei ore, fiecare grupă având la dispoziție cincisprezece minute pentru prezentare. Pe baza unor criterii de evaluare făcute publice încă de la începutul proiectului i-am provocat să se autoevalueze (să completeze pe niște fișe cât de bine au lucrat în echipă, dacă și-au îndeplinit fiecare sarcinile, cât de reușită li s-a parut prezentarea proiectului, ce ar face mai bine altă dată) și să se interevalueze (să desemneze cele mai bune proiecte).

Mărturisesc că produsele realizate au fost cu adevărat interesante și inedite. Spre exemplu: elevii responsabili cu proiectul Orfeu și Euridice au descoperit ce înseamnă orfismul, au văzut în Bacovia din poezia Plumb sau din Ecou de serenadă un Orfeu care și-a pierdut lumea și pe Euridice. La fel, Vitoria Lipan în căutarea soțului reitera, dintr-o altă perspectivă, povestea. Unii au găsit asemănări între mit și filmul What dreams may come (1998) regizat de Vincent Ward; am ascultat pasaje din cantata Orphee de Jean- Phillipe Rameau (1721); s-au făcut asocieri simbolice între mitul antic și Zidul Berlinului; am admirat picturi și sculpturi celebre care le reprezintă pe aceste două personaje și multe altele. Cât de plăcut a fost să urmărim demonstrarea apropierii dintre povestea celebrului cuplu de îndrăgostiți și cea a Leanei și a lui Adrian din În curte la Dionis de Mircea Eliade, să citim Sonete către Orfeu de Rainer Maria Rilke, să înțelegem mai multe despre Setea și Foamea de Eugen Ionescu ori despre basmul popular Zâna Zânelor cules de Petre Ispirescu. Și m-am oprit aici doar asupra uneia dintre temele propuse.

  În concluzie, Învățarea prin acțiune reprezintă, fără îndoială, o modalitate de pregătire pentru viață. Nu de teorie sterilă avem nevoie pentru a stârni interesul așa-numitei generații touchscreen, ci de crearea unor contexte în care elevul să învețe în mod activ, ajutat fiind de un profesor-îndrumător.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *