Jurnal de carantină – Lecție despre interacțiunea online

Miercuri, 25 martie , președintele a anunțat impunerea carantinei totale în România. Este un moment ce va ajunge în istorie, iar eu sunt unul dintre eroi. Armele mele sunt sticla de ketchiup și bombele mele de carne: chifteluțele mamei.

Începutul carantinei l-am luat ca pe o vacanță, voiam să mă relaxez după atâta muncă depusă la școală, după toate zilele în care mă trezeam foarte obosită, dar totuși revenind la viață odată ce suna clopoțelul. Însă am ajuns la un punct în care nu mă mai pot opri din lenevit. Încă învăț și scriu, știind ce urmează, dar nu îndeajuns  încât să fiu mulțumită de mine. Motivația mea zace pe fundul unei clepsidre pentru că s-a scurs orice urmă din ea, iar acum așteaptă să o întorc iarăși pe celalaltă parte . O s-o forțez până voi reuși.

Cu toate astea, anul 2020 mi-a adus o încredere mai mare în forțele proprii  și o creștere a stimei de sine. Chiar dacă uram gălăgia de la școală, odată cu închiderea ei m-am simțit singură și tristă. Chiar dacă aveam părinții mei minunați lângă mine și pe prietena mea cea mai bună, tot simțeam nevoia să socializez.  Într-o zi am avut o idee fun și am căutat o aplicație asemănătoare cu Tinder(platformă de întâlniri),dar pentru a-mi face prieteni noi și așa am ajuns să descarc Bumble. Am întâlnit oameni care mai de care, dar am fost destul de selectivă în alegerile mele. Mi s-a părt destul de distractiv și entertaining să împărtășesc puțin din mine unor străini.

Dorina a fost prima mea prietenă. Încă vorbim pe Discord, ne trimitem poze cu animăluțe drăguțe sau ne jucăm League of Legends(lol) împreună. E foarte inteligentă și o poetă în devenire.

Alt prieten foarte fain ar fi Cătălin. Ne jucăm lol împreună, nu prea cunoaștem multe unul despre altul, dar aflăm încetul cu încetul.

Petru e un moldovean venit la facultate în Craiova. Cu el sper să rămân prietenă mult timp. Îmi plac expresiile lui amuzante, cât de deschis e la minte și la vorbă. Am discutat cu el despre iubire, viitor și se pare că avem concenpții total diferite, dar în același timp e foarte înteresant să vezi lumea din perspectiva celuilalt.

Am întălnit și un om destul de dubios. Mințise că e cu 2 ani mai mare, deci nici măcar nu avea ce căuta pe o astfel de aplicație. Trebuia să îmi fi dat seama că nu are toate țiglele bine montate  pe casă când, în loc de introducere, mi-a trimis 10 pagini de jurnal despre viața lui nedreaptă. Lui îi plăceau foarte mult cazurile  criminalilor în serie, iar odată a vrut să îmi arate câteva videoclipuri… .  I-am spus că nu mă sperii atât de ușor dacă este vorba despre sânge și carne (adică oameni decedați), gândindu-mă că merg la medicină. Însă videoclipul primit a avut asupra mea un impact mai mare decât aș fi crezut.  Când l-am văzut nu am simțit mai mult decât dezgust, dar efectele și-au făcut apariția abia pe urmă. Acțiunea fusese filmată într-o cadă, iar în seara aceea mi-a fost frică să merg până la baie pentru că imaginea „umanoidului de tip masculin” îmi tot apărea în minte și mi-l imagineam peste tot.  Trei zile și trei nopți (număr magic sau număr blestemat?)  nu am putut să mă culc fără să mă obosesc de-a binelea pentru că aveam conștiința prea trează să nu-mi imaginez. În cele din urmă mi-am revenit la normal, iar cu băiatul acela nu am mai vorbit.

Morala poveștii: ai grijă cu cine te împrietenești pe internet. Adevărul este că sunt și foarte credulă, naivă. Tot ce am vrut să fac a fost să-l ajut să creadă în prietenie, dar sper să-l ajute altcineva, care-l înțelege și care nu se sperie ușor.

Nu în cele din urmă , îl avem pe Cristi. Singurul om din mediul virtual cu care am simțit o sincergie uriașă odată ce am început să-l cunosc. Uitându-mă pe proflul lui mi s-a părut prea intimidant, dar mi-am propus să nu mai spun „NU” provocărilor, așa că i-am dat match(asta și pentru faptul că avea o poză cu o cameră de fotografiat și am spus că poate am șanse să învăț setările de la aparat de la cineva). Am aflat despre el că e student la medicină dentară în Sibiu și că e ocazional concert photographer. În acel moment l-am văzut ca pe un idol, deoarece el și-a împlinit deja visurile pe care le am și eu la rândul meu. Pe lângă adorația mea legată de aceste lucruri, mi-am dat sema că e un băiat extraordinar, chipeș și foarte amuzant. Vorbim non-stop de când ne cunoaștem și nu doar prin mesaje. Are atâtea cunoștințe diverse și mă fascinează să aflu tot felul de lucruri de la el.

În cele din urmă m-am oprit, am șters aplicația și nu cred că voi mai încerca astfel de experimente sociale vreodată, nu pentru că nu mi-a fost de folos, ci pentru că nu voi mai avea nevoie. Peste câteva luni probabil o să mă mut de acasă, o să fiu înconjurată de o nouă lume și nu vreau să  o las să-mi scape printe degete. Am  învățat că nu poți cunoaște bine un om doar prin simpla tehnologie. Sunt impotrante multe aspecte pe care smartphone-ul nu le poate înlocui, cum ar fi atingerile, care ne apropie: îmbrățișări, mângâierile și, pur și simplu, senzația de căldură a celeilalte persoane. Alt element important ar fi limbajul corpului. Eu sunt o persoană care exprimă aproape tot ceea ce simte prin expresiile faciale, de aceea simt nevoia constantă să-mi fac poze (selfie-uri) când vorbesc cu prietena mea cea mai bună. Nici glumele nu sunt atât de efective în mediul virtual, iar dacă nici pe acestea nu le poți împărtăși cu prietenii, atunci comunicarea se stinge (cel puțin pentru mine, care folosesc umorul pentru a-mi exprima toate emoțiile. Chiar și când plâng, deseori sesiunea de lacrimi se termină cu ironie, chiar și cu râsete). 

Da, comunicarea e importantă, dar nu se merită să te limitezi doar la mediul online. Iar acum nu îndrum pe nimeni să se întâlnească cu oameni de pe internet, e foarte greșit. Ne trebuie atât de multă înțelepciune pentru a decide dacă un om este de încredere sau nu în mediul virtual, iar noi nu cunoaștem să facem diferența nici în realitate. Așa e viața, cu rele și bine, mereu te pune să alegi. Cheia către o viață mai bună e formată din fragmente: iubire, dăruire, inteligență, îndrăzneală.

Iancu Lucia

Clasa a XII-a C

 (științe ale naturii și totuși am vorbit mai mult despre științe sociale)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *