Părinții pot sau nu pot fi un model pentru copiii lor

   În opinia mea, părinții au misiunea fundamentală de a fi modele pentru propriii copii. Fiind oamenii spre care – din primele momente ale vieții – copilul își canalizează încrederea și expectanţele, părinții vor fi, în concepția celor mici, și primele persoane demne de imitat. De aceea, consider că, părinţii pot şi trebuie să fie un model pentru copiii lor, având în vedere nu doar faptul că părinţii sunt responsabili pentru educaţia propriilor fii, ci şi faptul că legăturile afective familiale predispun întotdeauna la comportamente imitative.

  În primul rând, omul este construit în așa fel încât să învețe prin imitare – primul cuvânt, primul pas, primele mofturi. Într-o familie unde domnește respectul și dragostea, copilul va crește armonios, va căpăta noțiuni necesare pentru a crește un om demn. Într-o familie dezorganizată, copilul va avea tendința să învețe cum apucă și de la cine apucă, astfel încât să ajungă să considere că un lucru rău este absolut normal, doar pentru că modelul său în viață îl face. Familia are datoria de a facilita socializarea copilului si adaptarea acestuia la condițiile impuse de societate, fiind prima colectivitate umană caracteristică omului și absolut necesară devenirii umane.

  În al doilea rând, un părinte poate fi un model nu doar în ceea ce înseamnă relații interumane, ci și un exemplar ce fac parte dintr-o profesie. Familia îi dă copilului primele informaţii despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.  Astfel, copilul ajunge să vadă și partea cealaltă a medaliei în ceea ce privește ce înseamnă să fii doctor, învățător sau femeie de serviciu. Prin intermediul părintelui său, individul vede și învață lucruri care în viitor nu vor face neapărat parte din viața sa – nu toți vor să pășească pe urmele părinților săi, dar va ști cât efort și dăruire sunt puse în acea meserie.

  În concluzie, părinții pot și trebuie, fără niciun dubiu, să devină modele corecte pentru copiii lor, ținând cont nu doar de educația pe care sunt responsabili să le-o inoculeze fiilor, ci și de importantele legături afective din mediul familial, care predispun – prin excelență – la imitare.Ștefănescu Elena-Cristina

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *