Rătăcind prin labirintul minții

De: Anca Neacșa, clasa a IX-a A

Cum arătau acești oameni odată și cum arată acum! Și ce prost eram când credeam că profesorii sunt niște uriași intelectuali. Sunt și ei oameni — și se tem că restul lumii va afla că sunt doar oameni”.

“Ce ne-ai făcut??? Ai năvălit aici cu ideile și cu propunerile tale și ne-ai făcut pe toți să aratam ca o ceată de tâmpiți”.

“Era bine, atâta timp cât puteau să râdă de mine și să pară inteligenți pe cheltuiala mea, dar acum s-au simțit inferiori moronului. Am început să văd că prin creșterea mea uimitoare i-am făcut să se micșoreze și să-și accentueze inadvertențele.”

Flori pentru Algernon, Daniel Keyes, publicată la Editura Young Art, în anul 2016, în traducereavdlui Dan Rădulescu “este o carte ce-ți demonstrează prezența eternă a sufletului”

            Daniel Keyes este un autor american (9 august 1927-15 iunie 2014). În anul 2000, asociația Science Fiction and Fantasy Writers of America i-a acordat titlul de Autor Emerit. La 17 ani, Keyes s-a înrolat, pentru scurt timp, în marina Statelor Unite, după care și-a reluat studiile, urmând cursuri de psihologie la Brooklyn College(acum CUNY).  

             Romanul “Flori pentru Algernon”, apărut în 1966 și premiat în același an cu Nebula Award, a fost scris ca urmare a succesului înregistrat de nuvela omonimă publicată în 1959 și încununată cu Hugo Award în anul 1960. Tema cărții a prins contur cu paisprezece ani înainte de scrierea nuvelei “Flori pentru Algernon”, fiind inspirată de numeroase evenimente din viața lui Keyes, despre care autorul relatează în lucrarea biografică “Algernon, Charlie and  I: A Writer’s Journey(2000)”.

             Scrisul este ca o serie de intrări în jurnal, cunoscute de Charlie drept “rapoarte de progres”, o cerință din partea medicilor săi pentru experiment. Este omul care a fost chinuit în copilărie de către familie și de copiii apropiați de vârstă datorită handicapului său. Un prim fapt a fost reprezentat de neînțelegerea problemelor pe care le efectua, dar cuprins de gândul că ceva era în neregulă. La vârsta de 32 ani, a fost ales pentru un experiment la Colegiul Beekman de către domnișoara Kinnian, în urma căruia șoricelului Algernon i s-a mărit IQ-ul.

             Evoluția acestora este surpinzătoare, mai ales în cazul lui Charlie, având ambiția de a depăși gradele de inteligență ale profesorilor săi, doctorul Strauss si Nermur. Pe măsură ce progresează împreună cu șoricelul, Charlie remarcă modul în care ambii sunt tratați ca experimente științifice.

             Romanul mi-a potențat ideile despre modul prin care sunt create si menținute relațiile sociale. Pe măsura ce inteligența lui Charlie crește, superioritatea îi sfărâmă pe criticii care    i-au distrus copilăria. Un astfel de lucru este prezent și în societatea contemporană, unde cea mai mare importanță o are intelectul, încât sufletul este ignorat.

            Cu cât inteligența crește, cu atât sentimentele de singurătate și dorul de familie i se accentuează. Prin rapiditatea cu care a ajuns la un IQ de 168, asemenea ajunge la gradul inițial, dar cu eficacitate, pe care a acumulat-o din activitățile sale.

            Concluzionez că titlul indică insistențele lui Charlie de a-i fi aduse flori la mormântul lui Argernon, semnalând distincția șoarecelui de ceilalți, fiind special, deopotrivă întâmplării sale.

            Așadar, “Flori pentru Algernon” este un roman psihologic, având ca principal scop evidențierea importanței intelectului în societate, nefiind luate în seamă sufletul și sentimentele.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *