Rolul revistelor culturale

Publicațiile culturale vin să completeze în mod fericit tabloul literaturii. Indiferent de perioadă, ele au avut o influență decisivă asupra modului în care a evoluat literatura epocii respective.

În opinia mea, importanța revistelor cultural în literatura română este una majoră, deoarece, de la apariția primelor reviste de acest gen și până astăzi, ele au fost constituite pe temelia unor articole program în conținutul cărora se reflectă starea literaturii române din perioada din care au activat. De asemenea, revistele culturale deschid drumul către adevărata literatură, atât pentru cititori, pe care îi educă și îi introduc în atmosfera culturală a timpului, cât și pentru scriitori, cărora le permite să-și exerseze condeiul.

În primul rând, o revistă culturală are rolul de a păstra patrimoniul scris al poporului român, are rolul de a transmite generațiilor viitoare avertismente privind greșeli ale trecutului, de a stoca concepțiile despre lume și despre viață ale unei generații de scriitori, oameni de cultură care au contribuit la dezvoltarea literaturii române. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă Eugen Lovinescu, care considera că revista și cenaclul „Sburătorul” și-ar atinge nobilul obiectiv în momentul în care ar descoperi fie și măcar un singur talent scriitoricesc. Și nu s-a dezmințit intențiile, contribuind la la promovarea scritorilor moderni, precum Camil Petrescu, Ion Barbu sau George Călinescu. Mihail Kogălniceanu publica în 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi, care avea să rămână un reper al generației sale de scriitori.

În al doilea rând, ele educă publicul, lărgindu-i orizontul de așteptare și cultivându-i gustul literar. Spre deosebire de critică, de exemplu, care este accesibilă doar specialiștilor, revista, chiar și culturală, prezintă o viziune mai accesibilă, fie și prin diversitate, asupra literaturii. Ea oferă „mostre” de literatură, emite opinii valide și direcționează atenția cititorilor către noile apariții, asupra cărora și-a exercitat deja principiile de selecție. Publicații contemporane, precum „Observatorul cultural” sau „Dilema”, au presărate printre paginile lor astfel de articole și de recenzii. În concluzie, rolul publicațiilor culturale este acela pe care l-a definit, în zorii literaturii române, criticul Mihail Kogălniceanu, care vedea în revista „Dacia literară” o oportunitate de a publica scrierile contemporane și de a induce spiritul critic.

Matei Georgiana, clasa a XII-a E

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *